Povestea VoidVerse

Poarta trebuia să fie sfârșitul războiului. S-a dovedit a fi doar un loc nou în care să-l porți.

Nava exodului fusese construită de vechi dușmani și îi ducea pe toți. Luni întregi a plutit prin întunericul din interiorul porții, fără stele după care să se orienteze. Vechile linii dintre facțiuni au reapărut punte cu punte. Consiliile s-au transformat în tabere, taberele în grupuri armate, iar certurile despre rații în certuri despre cine avea să conducă de partea cealaltă.

Apoi a cedat reactorul.

Dacă a fost sabotaj sau accident nu s-a lămurit niciodată. Echipele de reparații l-au ținut în funcțiune trei zile, iar zeci dintre oamenii lor au murit pentru asta. Când s-a terminat, nava încă putea zbura, dar nu-i mai putea ține pe toți în viață împreună.

Poarta a eliberat nava într-o regiune necunoscută a galaxiei, ticsită de stele pe care nimeni nu le cartografiase. Facțiunile au împărțit ce au putut: navete, provizii, mașini, date. Apoi fiecare a pornit pe drumul ei, căutându-și propriul cămin, și niciuna nu credea că celelalte vor sta deoparte.

Tu conduci una dintre aceste facțiuni.

Navele tale au ajuns pe o planetă necartografiată cu ce mai rămăsese din oamenii tăi.

Lumea era nouă și nimeni nu se luptase încă pentru ea. Putea deveni un cămin sau putea deveni următorul front. Proviziile erau puține, încrederea și mai puțină, iar Void putea fi încă undeva acolo. Pământul dispăruse, poate pentru totdeauna. Celelalte facțiuni erau undeva printre aceste stele; unele ar fi fost dispuse să coopereze, altele nu.

Te-ai întrebat ce se întrebau toți conducătorii în acele zile. Avea cineva să mai vadă vreodată Pământul? Se putea face altfel de data asta? Sau vechile greșeli aveau pur și simplu să se mute odată cu voi?

Așezarea a prins rădăcini. Luni mai târziu au început visele. La început erau vagi: voci îndepărtate, forme de lumină în întuneric. Apoi au devenit limpezi, și ai recunoscut vocea care condusese omenirea afară din Sistemul Solar.

Într-o noapte, pe balconul noului tău centru de comandă, ai auzit-o fără să visezi.

„Ați supraviețuit. Nu e de ajuns. Ce veți face acum?”

„Cine sunteți?” ai întrebat. „De ce ne ajutați?”

„Am fost cândva ca voi, vânați de Void. Am fugit, ne-am ascuns, am luptat, până am ajuns dincolo de raza lui. Atunci am renunțat la dreptul de a ne amesteca. N-ar trebui să vă vorbim. Dar omenirea stă acum unde am stat cândva noi, iar Void nu se va opri.”

„Atunci spuneți-mi cum să luptăm împotriva lui.”

„Alegerea vă aparține. Putem doar sfătui, nimic mai mult. Învățați. Deveniți puternici. Și, mai presus de orice, nu rămâneți singuri. Dacă eșuați, omenirea nu se va ridica mai sus de atât. Se va sfârși.”

Vocea s-a stins. Ai mai rămas o vreme pe balcon, sub un cer ale cărui stele încă nu le cunoșteai.

Primii ani au fost grei. Planeta putea susține viața, dar abia, și doar cu muncă neîncetată: terraformare, minerit, raționalizare. Vremea era imprevizibilă, iar proviziile nu ajungeau. Au fost dispute, iar unele s-au sfârșit cu violență. Dar colonia a rezistat.

Inginerii tăi au demontat ce mai rămăsese din tehnologia exodului și au construit din ea ceva nou. După ani de muncă, primul șantier naval a fost gata, iar primele nave de luptă și de transport i-au părăsit docurile. Pentru prima dată de la exod, oamenii tăi se puteau apăra, puteau explora dincolo de propria planetă și își puteau revendica un loc în această galaxie.

Și celelalte facțiuni construiau. Pe măsură ce flotele lor creșteau, creșteau și ambițiile. Unele se extindeau pentru că se credeau nevoite, altele pentru că puteau. Condițiile pentru următorul război erau deja create.

În noaptea în care prima navă de război și-a încheiat probele, vocea s-a întors.

„Faceți primii pași spre putere. Puterea e o sabie cu două tăișuri. Cum o veți folosi?”

„Ca să nu mai trecem niciodată prin asta”, ai răspuns. „Ca să fim destul de puternici încât să-l oprim pe Void.”

O pauză.

„Puterea fără înțelepciune înseamnă distrugere. Dacă nu căutați decât războiul, ați putea deveni chiar lucrul de care vă temeți.”

Apoi a dispărut, iar întrebarea a rămas cu tine: vor sta facțiunile unite împotriva lui Void sau se vor sfâșia între ele înainte ca el să se întoarcă?